Cum reiei lucrul sub șa cu calul după o pauză?
Uneori se poate întâmpla să fim nevoiți să-i dăm calului nostru o pauză de la lucrul sub șa pentru o vreme. Motivele pot fi multe – o accidentare a calului sau a noastră, gestația unei iepe, o odihnă mai lungă după un sezon greu sau alte situații de viață. Indiferent de motiv, dacă pauza a durat câteva săptămâni sau mai mult, trebuie să ne amintim să reintroducem calul treptat în lucrul sub șa. În acest articol vei afla la ce trebuie să fii atent înainte de a vă apuca serios de treabă și cum să pregătești calul pentru solicitările crescânde, ca acestea să nu-i afecteze sănătatea.
Înainte de a începe lucrul sub șa.
Dacă al tău cal a avut o pauză de câteva luni de la lucrul sub șa, poți fi sigur că starea lui de antrenament s-a schimbat mult. Asta este valabil și pentru caii care petrec cea mai mare parte a timpului în padoc. Firește, mișcarea constantă în această formă este foarte utilă și va ușura cu siguranță o revenire mai rapidă la lucru, dar efortul pe care îl reprezintă pentru cal călăria sub greutatea călărețului este mult mai mare decât ore întregi de umblat prin padoc (dacă nu este vorba de o pășune mare, cu iarbă, mulți cai stau pe loc cea mai mare parte a timpului petrecut afară).
Este important să nu confundăm energia calului din primele zile după pauză cu starea lui reală de antrenament. Faptul că al tău cal pare dornic de lucru, încearcă să accelereze sau chiar zvârle arată doar că vrea să scape de surplusul de energie acumulată. Asta nu are nicio legătură cu pregătirea organismului lui pentru un efort sporit.
Înainte de a relua antrenamentele (sau în faza lor de început) merită totuși să fii atent la câteva lucruri, ca întregul proces să decurgă eficient și în siguranță.
Vizita medicului veterinar. Mai ales dacă al tău cal revine la lucru după o accidentare sau după alt traumatism. Medicul veterinar este cel care, după verificarea stării de sănătate, trebuie să dea „undă verde” definitivă pentru revenirea sub șa și cu el trebuie să discuți planul de lucru pentru lunile următoare (tipul și durata antrenamentelor). Dacă însă calul nostru a avut pauză din alt motiv, dar aceasta a fost lungă, se recomandă de asemenea o vizită veterinară de control. O idee bună este și verificarea stării dentiției și, eventual, pilirea dinților sau alt tratament, mai ales dacă avem de-a face cu un cal tânăr.
Vizita potcovarului. Indiferent dacă al nostru cal a fost potcovit sau am hotărât să-i scoatem potcoavele pe durata pauzei, înainte ca lucrul sub șa să pornească în plină forță trebuie să ne asigurăm că are copitele în stare bună.
Potrivirea echipamentului. Chiar dacă vom folosi exact aceeași șa ca înainte de pauză, trebuie să ne asigurăm că i se mai potrivește calului și, eventual, să facem ajustări. Mulți cai se îngrașă după o odihnă mai lungă, iar masa lor musculară se schimbă și ea. Este posibil să fie nevoie de schimbarea deschiderii arcadei sau de altă corectură. Nu uita că nici măcar o mică nepotrivire a șeii nu este lipsită de urmări: îi poate crea calului disconfort și îi poate afecta mișcarea și pofta de lucru.
Hrănirea. În faza de început, când lecțiile sunt relativ scurte, schimbarea hrănirii nu este necesară. Pe măsură ce efortul crește, trebuie însă să te gândești la mărirea cantității de furaje concentrate, care de obicei se reduce mult atunci când calul nu lucrează deloc. În această situație trebuie totuși să iei în calcul multe lucruri, cum sunt condiția calului (s-a îngrășat sau poate a slăbit în timpul pauzei?), felul în care valorifică furajul și cât de mare este efortul cerut de lecții.
Cum revii treptat la lucrul sub șa
Merită mereu să-ți faci un plan pentru primele câteva luni, atunci când reiei antrenamentele. Asta nu înseamnă însă că apoi trebuie să-l urmezi rigid. Nu putem uita de bunul-simț și de observarea atentă a calului nostru și a felului în care reacționează la solicitările crescânde. Dacă vedem transpirație excesivă, împiedicare, respirație grea sau lipsa poftei de a merge înainte, sunt semne clare că trebuie să încetinim ritmul. Aparatul respirator are nevoie în general de circa două luni ca să revină la capacitatea anterioară, iar cel musculo-scheletic chiar mai mult.
Esențial este să înțelegi că aici nu există scurtături și că refacerea condiției calului nostru va fi un proces lung, care cere răbdare și consecvență.
Lonjarea. Merită să începi lucrul cu lonjarea. Nu doar că îi permite calului nostru să scape în siguranță de surplusul de energie și îl face mai liniștit și mai concentrat în timpul lecției, dar îl ajută și să se obișnuiască cu un efort mai mare, încă fără greutatea călărețului. Lonjarea nu ar trebui să dureze mai mult de 10–15 minute, cu cel puțin o schimbare de direcție între timp. Dacă al nostru cal revine sub șa după o accidentare a unei articulații sau a unui tendon, pot exista contraindicații la lonjare (solicitare prea mare a picioarelor la lucrul pe cerc mic) și ar trebui să discutăm această variantă cu medicul veterinar.
Primele lecții sub șa.
Dacă avem de-a face cu un cal mai în vârstă și cu experiență, care înainte de pauză a fost ani la rând în antrenament regulat, reprimirea șeii și a călărețului nu ar trebui să fie nicio problemă. Dacă lucrăm însă cu un cal tânăr, va fi mai sigur să-l obișnuim treptat cu situația. Pentru asta îi putem pune în primele zile șaua la lonjare sau în timp ce merge în carusel, dacă avem acces la unul. Apoi putem ruga pe cineva să ne ajute și să țină calul în timp ce ne aplecăm peste spinarea lui, cel mai bine în box sau în locul de lonjare. Dacă nu reacționează nervos la asta, putem urca apoi în siguranță.
Primele săptămâni. În această etapă ar trebui să lucrăm doar în mersurile joase și să creștem solicitările foarte treptat. Un plan exemplu ar putea arăta așa:
- Primele două săptămâni – 20–30 de minute de pas, 5–6 zile pe săptămână, cel mai bine pe linii drepte lungi
- Următoarele trei-patru săptămâni – adăugăm treptat trapul, începând cu cinci minute cu pauze (de pildă 2 × 2,5 min). După acest timp, calul ar trebui să poată trapa deja circa 20 de minute.
- După circa o lună putem începe să adăugăm galop liniștit, începând de la 2–3 minute.
Nu uita ca în primele săptămâni să lucrezi pe un sol potrivit, puțin adânc, adică pe iarbă sau pe nisipul din manej. Mișcarea în nisip adânc sau în noroi solicită tendoanele și poate duce la suprasolicitare sau chiar la traumatisme.
Ai grijă nu doar de condiția fizică, ci și de cea psihică a calului tău și fă în așa fel încât antrenamentele să nu fie (pe cât posibil) foarte monotone. Fă des tranziții sau schimbări de direcție și ieși și la plimbări în teren, dacă ai posibilitatea și dacă ești sigur că îl controlezi pe deplin în afara manejului.
Fii atent mai mult decât de obicei la comportamentul calului tău și la orice semn care ar putea arăta durere sau disconfort. Durerea musculară sau febra musculară sunt foarte greu de observat la prima vedere, dar se pot manifesta prin rigiditatea mersurilor, prin imposibilitatea de a relaxa spinarea sau prin lipsa poftei de a merge înainte, luată adesea, greșit, drept lene.
