Toate programele de dresaj, de la cele mai simple până la nivelul Grand Prix, cuprind lucrul pe cerc sau pe voltă. Contrar aparențelor, executarea corectă a acestui exercițiu poate fi mai complicată decât crezi și cere o pregătire potrivită atât din partea calului, cât și a călărețului. Merită totuși să lucrezi la ea, pentru că este un exercițiu foarte bun pentru echilibrul și încurbarea calului. Stăpânirea lui la perfecție ne permite să trecem la figuri mai complicate sau să începem, de pildă, lucrul la mișcările laterale. În acest articol îți spunem la ce să fii atent în mod deosebit când începi lucrul pe cerc cu calul tău și ce se ia în calcul la notarea acestui element.
Cercul și volta – în ce constă diferența?
Singura diferență dintre cerc și voltă este diametrul lor și tocmai de aceea sunt deseori confundate. Numim voltă un cerc cu diametrul de zece metri sau mai mic (de obicei zece, opt sau șase metri). Cercurile sunt net mai mari și au diametre de până la douăzeci de metri. Ambele elemente au aceeași formă, iar executarea lor începe și se termină în același loc. Atât cercul, cât și volta pot fi executate în orice mers. Cu cât cercul este mai mic, cu atât este mai greu de executat corect și cu atât cere de la cal o încurbare și o elasticitate mai mari. De aceea, lucrul cu calul trebuie început pe cercuri mari, care se micșorează treptat, atunci când simțim că este pregătit.
Poziția călărețului și folosirea ajutoarelor la lucrul pe cerc.
Un cerc sau o voltă executate corect trebuie să fie simetrice și să nu se micșoreze sau să se mărească pe parcurs. Nu uita că, indiferent de diametru, acest element nu cuprinde nici colțuri, nici linii drepte (calul trebuie să rămână tot timpul încurbat în direcția mersului). Ca să execute corect acest element, călărețul trebuie să ia poziția potrivită și să folosească ajutoarele cu simț.
Primul semnal pentru cal, ca să se încurbeze și să înceapă cercul sau volta, trebuie să fie schimbarea poziției călărețului în șa. Dacă începem cu hățul interior, putem face ușor ca acesta să „cadă” prea mult spre interior și să-și piardă echilibrul. Tocmai de aceea, folosirea hățului ca ajutor trebuie să fie, în acest caz, secundară, iar noi trebuie să recurgem la el doar ca întărire, atunci când calul nu răspunde încă corect la alte ajutoare, mai subtile.
Poziția călărețului la executarea cercului trebuie să fie următoarea:
- Gamba interioară rămâne pe chingă, menținând impulsul și angajarea piciorului posterior interior al calului și dându-i semnalul de încurbare
- Gamba exterioară se mută ușor în spatele chingii, împiedicând crupa să scape în afară și încurajând totodată calul să păstreze tempoul
- Umerii ușor răsuciți și îndreptați în direcția mersului (trebuie să fie pe aceeași linie cu spetele calului)
- Ambele hățuri se află la aceeași înălțime, deasupra greabănului calului
- Hățul interior îi dă calului un semnal ușor de încurbare
- Hățul exterior echilibrează acțiunea celui interior și previne încurbarea excesivă și scăparea spetei în afară (acțiune limitatoare)
- Șoldul interior și ischionul interior al călărețului sunt încărcate ceva mai puternic.
Greșeli frecvente la executarea cercului sunt ținerea umerilor drept sau chiar îndreptarea lor în direcția opusă mersului. Asta îi îngreunează calului găsirea echilibrului și executarea corectă a elementului, pentru că greutatea călărețului se mută atunci spre exterior.
Ca să dai umerilor poziția potrivită, imaginează-ți cum ar fi îndreptați dacă ai urca pe o scară în spirală. Trebuie să ții minte și că șoldul și ischionul interioare trebuie încărcate doar puțin mai mult decât perechile lor din exterior. În niciun caz asta nu trebuie să ducă la strâmbarea în șa sau la înclinarea călărețului spre interior. O încărcare corectă a șoldului te va ajuta să ții gamba interioară stabil pe chingă și să întărești încurbarea calului la nivelul coastelor.
Poziția calului pe voltă sau pe cerc.
Când știi deja cum să folosești corect ajutoarele, ar trebui să știi și ce efect trebuie să aibă ele asupra calului și când putem considera că exercițiul a fost executat corect.
Tendința firească a calului la întoarcere este să se încline cu corpul spre interior, în direcția întoarcerii, și, în același timp, să-și ducă capul și gâtul spre exterior. Greutatea calului se mută atunci pe față, ceea ce, după cum știm, nu este de dorit. Tocmai de aceea sarcina noastră este să lucrăm cu calul la o încurbare potrivită în direcția în care ne deplasăm și la angajarea crupei.
Ca să înțelegi în ce constă încurbarea ideală, imaginează-ți că privești calul de sus. Prin corpul lui trebuie să treacă un arc uniform, care începe la ceafă și merge prin gât și coloană până la baza cozii. Acest arc este cu atât mai strâns, iar încurbarea cu atât mai puternică, cu cât cercul pe care lucrăm este mai mic.
Dacă vrei să execuți corect exercițiul, te va ajuta așezarea unor litere sau jaloane, cu care vei putea controla simetria și forma figurii.
Când sunt cercul sau volta executate corect?
Există câteva lucruri esențiale care se iau în calcul în concursurile de dresaj la notarea calității cercului sau a voltei:
- Mărimea cercului sau a voltei – figura trebuie să aibă exact diametrul prevăzut în program. Astfel arbitrul știe că poți controla calul
- Corectitudinea desenului – figura trebuie să fie simetrică, adică un cerc, nu un oval. Cercul sau volta trebuie să atingă peretele exact în locul marcat de litere
- Echilibrul și impulsul – este foarte important ca la executarea figurii calul să nu piardă ritmul și tendința spre înainte (și nici să nu accelereze)
- Încurbarea – calul este tot timpul încurbat în direcția mersului. Urmele copitelor posterioare trebuie să se suprapună peste cele anterioare. Căderea spetei spre interior sau scăparea crupei în afară influențează negativ nota la acest element
- Începerea și încheierea elementului în locul potrivit – cel mai bine începe executarea elementului la doi pași după literă și încheie-l cu doi pași înainte.
